Capcane de gândire: 13 tipare frecvente, pe înțeles
Capcanele de gândire, numite și distorsiuni cognitive, sunt tipare de gândire în care cădem cu toții uneori, mai des în zilele cu anxietate sau dispoziție scăzută. Să recunoști una este un prim pas spre un gând mai echilibrat.
- Totul sau nimicVezi doar două variante, fără nimic între ele.„Dacă nu e perfect, e un eșec.”
- SuprageneralizareUn singur eveniment devine „mereu” sau „niciodată”.„Mereu stric totul.”
- Filtru mentalContează doar detaliul negativ; restul se estompează.„Prezentarea a mers prost”, după o singură întrebare stânjenitoare.
- Descalificarea pozitivuluiSe întâmplă lucruri bune, dar „nu contează”.„Doar se poartă frumos.”
- Citirea gândurilorPresupunerea că știi ce gândesc ceilalți.„Sigur o plictisesc.”
- Ghicirea viitoruluiTratezi un rezultat rău ca pe un fapt, înainte să se întâmple.„O să pic interviul.”
- CatastrofizareSaltul direct la cel mai rău scenariu.„Dacă întârzii, o să-mi pierd slujba.”
- MinimalizareÎți micșorezi propriile puncte forte și eforturi.„Oricine ar fi putut face asta.”
- Raționament emoțional„Așa simt, deci trebuie să fie adevărat.”„Mă simt o nulitate, deci sunt o nulitate.”
- Gânduri de tip „trebuie”Reguli rigide despre cum trebuie să fii tu sau ceilalți.„N-ar trebui să greșesc niciodată.”
- EtichetareO etichetă pentru întreaga persoană, în loc de un singur lucru pe care l-a făcut.„Sunt un eșec.”
- PersonalizareÎți asumi vina pentru lucruri pe care nu le controlezi.„Petrecerea a fost plictisitoare din cauza mea.”
- ÎnvinovățireCeilalți sunt considerați pe deplin responsabili pentru ce simți.„Mi-a stricat ziua.”
Ai recunoscut una? Verifică gândul.
Să numești capcana e un început. Aceste exerciții te ajută să privești din nou gândul și să-l spui într-un mod mai echilibrat.